Desi Walter Bauersfeld a proiectat si construit pentru prima data, în 1922, o structura geodezica, in Germania, la atelierele de optica Zeiss din Jena, inventarea acesteia este atribuita americanului Richard Buckminster Fuller, inginer, matematician, poet, cosmolog, filozof, considerat geniul arhitecturii secolului XX. La sfarsitul anilor 40’, a dezvoltat ceea ce el numea sistem geometric sinergico-energetic, cea mai cunoscuta dintre rezultatele eforturilor sale intelectuale fiind structura arhitecturala numita cupola geodezica, un prim exemplu de aplicatie practica fiind Pavilionul Statelor Unite, construit in Montreal, la Expo 67.

O incursiune foarte scurta în vasta opera a acestuia este, poate, utila pentru a plasa subiectul într-un context care sa îl faca mai bine înteles.

În eseul “Guinea Pig”, scris cu câteva zile înainte de a se stinge din viata pe care o priveste retrospectiv ca pe un experiment, Buckminster Fuller –“Bucky”- relateaza ca timp de peste cincizeci de ani, renuntând la prejudecati si practici traditionale, a încercat sa priveasca lucrurile într-un mod natural pentru a descoperi principii care guverneaza Universul, aplicabile problemelor cu care se confrunta omenirea, în folosul efectiv al acesteia si nu în cel al marilor state, religii sau întreprinderi private, oricât de bogate sau puternice ar fi.

“SINERGETICA – Explorari în geometria gândirii”, lucrare editata de Fuller în 1979, este una din cele mai clare si cuprinzatoare tentative de a explica, prin geometrie, Universul si fenomene ce îl guverneaza, legând limbajul stiintific de unul comun. Sinergia este definita ca însusirea unui sistem integral, care nu poate fi intuita cunoscând însusirile elementelor constitutive luate separat. Ruperea unui subiect în parti, pentru a fi studiate separat, nu duce la întelegerea cuprinzatoare a totului – “natura are un singur departament si un singur limbaj”. Asa cum au descoperit chimistii, o demonstratie de sinergie este modul în care se comporta atomii sau moleculele când sunt separate dintr-un compus, ceea ce nu explica comportamentele asociate, parând a fi vorba despre “energii pierdute”.

Aritmetic, un triunghi + un triunghi = doua triunghiuri. Într-o asociere spatiala pot determina ceva fundamental: un tetraedru – poliedru cu patru fete - un sistem, o împartire a Universului în interior si exterior. Acum, sinergic, un triunghi + un triunghi = patru triunghiuri. Dupa Fuller, tetraedrul este baza tuturor structurilor spatiale existente, sistemul elementar (minimal) prin a carui geometrie se poate explica totul, de la atom la galaxie.

Cuvântul tensegritate (tensegrity) este obtinut prin comprimarea expresiei integritate tensionala si descrie modelul care rezulta atunci când tractiunea si compresia, atractia si respingerea, se afla într-o relatie reciproc avantajoasa. Perceptia, aproape generala, este ca cele doua forte se afla în opozitie, dar ele sunt complementare, gasindu-se întotdeauna împreuna. Un exemplu este balonul de cauciuc: moleculele de aer împing discontinuu (divergent) membrana întinsa continuu (convergent), fortele aflate în echilibru mentinând balonul umflat, facându-l foarte rezistent (se stie ca este destul de greu de spart). Toate structurile geodezice sunt caracterizate de tensegritate chiar daca acest lucru este sau nu perceptibil.